Florența: Răpirea Sabinelor – Florence: The Rape of the Sabine Women

dsc_0552

Când spui Florența, eu spun Michelangelo. Clar și fără-ndoială. Mai ales că una dintre cărțile mele preferate este „Agonie și Extaz”, de Irwing Stone, în care este povestită viața marelui artist.

Să stau în fața lui David a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Am intrat în Galleria dell’Accademia cu sufletul la gură, dorindu-mi să ajung cât mai repede la gigantul de marmură.

Am făcut însă doar câtiva pași până să descopăr o altă mare capodoperă, Răpirea Sabinelor de Giambologna. Statuia din marmură se află în Piazza della Signoria, în muzeu fiind prezentat modelul din ghips realizat chiar de sculptor și restaurat de curând.

You say Florence, I say Michelangelo. No doubt about it. Especially since Irving Stone’s ‘The Agony and the Ecstasy’ is one of my favorite books.
Standing in front of the statue of David was one of the most important experiences in my life. I entered the Galleria dell’Accademia, wishing I could get faster to the giant made of marble.
I only took a few steps until I reached another masterpiece, the Rape of the Sabine Women, by Giambologna. This statue is made by the artist in plaster and has been recently restored. You can find the statue made in marble in Piazza Della Signoria.

dsc_0112

Giambologna a fost un sculptor membru al Accademia delle Arti del Disegno a lui Cosimo l de Medici și unul dintre cei mai apreciați artisți ai curții ducelui. Pasionat de a arăta corpuri în miscare, Giambologna a realizat grupul statuar dintr-un singur bloc de marmură. Lucru fascinant, având în vedere delicatețea și precizia cu care se îmbină cele trei trupuri ce alcătuiesc scena răpirii. Expresiile fețelor sunt diferite iar statuia transmite câte un alt sentiment din unghiuri vizuale diferite.

Am petrecut minute bune invârtindu-mă în cerc, uitându-mă  la fața plină de groază a fetei răpite, la chipul plin de disperare a bărbatului din brațele căruia este răpită și la ochii îndârjiți ai răpitorului. Datorită măiestriei sculptorului, legenda tinerelor fete răpite de romani pentru a contribui la popularea noului oraș întemeiat, Roma, părea că se desfășoară sub ochii mei.

Giambologna was a member of Cosimo l de Medici’s Accademia delle Arti del Disegno and one of the duke’s most appreciated artists. Longing to carve moving bodies, Giambologna crafted the figures from a single piece of marble. The three figures depicting the abduction scene intertwine in the most delicate and precise way. The viewer experiences different feelings, as the figures faces and expressions seem to change with changing the viewing angle.

I personally spent a few good minutes walking around the statue, staring at the face of the terrified girl, the face of the desperate man trying to rescue her and the determined eyes of the kidnapper. The legend of the young women taken by the men of Rome to help populate the city seemed to happen in front of my eyes.

 

 

 

Am fost astfel extrem de surprinsă când am citit că Giambologna nu a avut în minte legenda sabinelor când a lucrat la statuie, numele de Răpirea Sabinelor fiind ales după expunerea statuii în Piazza della Signoria.

Legenda răpirii tinerelor Sabine a inspirat numeroși artisti de-a lungul timpului și multe opere de artă îi poartă numele.

Statuia lui Giambologna este una dintre cele mai iubite opere de artă din Florența și va rămâne mult timp una dintre preferatele mele.

Un scurt video despre ea aici

I was extremely surprised to learn that Giambologna hadn’t thought of the statue’s name. This was chosen once the statue was first revealed in Piazza Della Signoria.
The legend of the Sabine women has inspired a great number of artists and given its name to many works of art.
The Rape of the Sabine Women is one of the most appreciated works of art in Florence and will remain one of my favorites.
Watch a short video about it.

Ronda, cândva tărâmul bandiților – Ronda, land of the Bandoleros

dsc_0094

Ronda este un orășel bijuterie din Andaluzia, unde am ajuns ușor luând un tren din Malaga.
Am petrecut o zi minunată, în mare parte admirând peisajul stâncos care îmbie la visare. Îți poti închipui cu ușurință caii bandiților tropotind în goană și nu este greu să înțelegi de ce Hemingway alegea să își petreacă verile acolo.

Plimbarea pe Puente Nuevo oferă o priveliște unică, iar atmosfera de veselie este întreținută de cântăreții stradali.

Ronda is a small village in Andalusia, which you can reach by train from the city of Malaga.
I spent there a wonderful day, mostly admiring the rocky landscape. You can easily imagine how the horses of the Bandoleros used to run wild and why Hemingway chose to spend the summers there.
Puente Nuevo offers a unique view, and the street singers help maintain a cheerful atmosphere.

Recunosc că în Muzeul de Bandolero am intrat din întâmplare, însă am fost plăcut impresionată. Am găsit acolo o fărâmă din viața bandiților, reprezentată prin manechine îmbrăcate în haine de epocă, documente, jurnale și arme. Filmul alb-negru ce rula în fundal completa povestea și îmi stârnea imaginația.

I entered El Museo de Bandolero by chance and I was definitely impressed by it. You can take a look into the life of the Bandoleros by admiring their old clothes, weapons, documents, and journals. The story was completed by the old movie playing in the background.

La Casa del Rey Moro era închisă însă am putut vizita grădinile și mina de apă (rezervor de apă folosit în secolul XIV în timpul asediilor), de unde îți înalți privirea spre impresionantele stânci ce apărau fosta reședință a regelui maur.

La Casa del Rey Moro was closed, but I could visit the Moorish Gardens and the Water Mine (used in the XIV during the sieges) and look up at the impressive rocks which guarded the former residence of the Moorish king.

dsc_04062

Seara am petrecut-o la El Quinque, unde a avut loc un spectacol minunat de flamenco, ce m-a umplut de energie și încă o dată m-a făcut să mă îndrăgostesc de dansul și muzica spaniolă.

I spent the evening at El Quinque, watching a wonderful flamenco show. It filled me up with energy and I once again fell in love with the Spanish dance and music.

dsc_0322

dsc_0316

Dimineața am avut timp de o cafea la o terasă micuță de pe o străduță cochetă, inainte de a lua autobuzul înapoi spre Malaga.

In the morning I had just enough time to enjoy a cup of coffee at a small coffee shop on a fancy street before taking a bus back to Malaga.

dsc_0119

Înfometat în Monaco – Hungry in Monaco

dsc_0671

Pe acoperișul Muzeului Oceanografic din Monaco te așteaptă o mulțime de păsări care mai de care mai înfometate. Se uită la tine și fac gălăgie, sperând că le vei da o bucată din peștele care tocmai ți-a fost servit la restaurantul muzeului.

Dacă mai și îndrăznești să încerci să le faci o fotografie, ai încurcat-o! Vei fi certat și boscorodit, ba chiar riști să te ciupească!

Din fericire, eu am scăpat ca prin urechile acului și am intrat înapoi în muzeu,  urmărită de strigătele indignate ale unui pescăruș pofticios.

There are a lot of hungry birds waiting for you on the rooftop of the Oceanographic Museum of Monaco. They stare at you, making noise and hoping you will share a bit of the fish you just ordered from the museum’s restaurant.
If you have the arrogance to try and photograph them, you’re in for a lot of trouble. They will start an argument and nag you, and even try to pinch you.
Fortunately, I was able to escape their anger and get back safely in the museum, followed by the screams of a hungry seagull.

Follow my blog with Bloglovin

Candy

Iarna călătoresc destul de rar. Vremea rece și zăpada imi fac poftă de ceai sau cafea cu biscuiți iar seara nu imi doresc altceva decât un spectacol de teatru sau jazz și un pahar de vin. Mint. Mai trebuie și o carte sau un film clasic. Iarna nu țin diete. Iarna iubesc dulciurile, ciocolata caldă și magia artelor.

16707207_1575764685773237_3066228784340648692_o

teablog-2dsc_0775-edit-2

16112814_1545006072182432_2352578278301722158_o